Bujor

Nume latin: Paeonia lactiflora.

Numiri populare:  Bujorul chinezesc, bujor, babaruja, bajoroji, bajaruji, bojor, bonjur, buja, bujoara.

Compuși activi:

     Bujorul chinezesc (P. lactiflora) conține paeoniflorină (un glicozid moniterpenic). Bujorul de munte (P. suffructicosa) conține paeonol și glicozidele derivate, ca și suffruticozide. Bujorul comun (P. officinalis) conține paeonină (un ulei esențial), tanini și rășină.

Indicații:

     Bujorul comun are efect sedativ și este un bun remediu pentru hiperexcitabilitate. Acționează asupra sistemului nervos  simpatic (care controlează activitatea involuntară a organismului) și calmează astfel spasmele musculaturii netede intestinale. 

Hemoroizi și varice, amenoree, dureri menstruale, antispastic, antiinflamator, reumatism. 

Recoltare, uscare, păstrare:

     Recoltarea rădăcinilor se face în octombrie și noiembrie, de la plante cu vârsta de 4-5 ani. Rădăcinile sunt uscate, mărunțite și folosite la prepararea de infuzii și decocturi.

Mod de preparare și administrare:

     Preparatele pe baza de bujor trebuie prescrise de un specialist în medicina plantelor, cu acceptul unui medic.

Contraindicații:

     Este contraindicat în sarcină și alăptare.

Supradoza de rădăcină poate provoca gastroenterită.