Cimbru de cultură

Nume latin: Thymus vulgaris.
Numiri populare: Cimbru adevărat, cimbru bun, cimbru mirositor, lămâioară, lămâiță.

Compuși activi:
     Părțile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi conțin 1,5-2% ulei esențial cu compoziție variată, bogat în special în carvacrol și timol (60%), p-cimol și borneol. Mai conține geraniol, linalol, acetat de bornil, alfa-pinen, citral, tuianol; saponozide, acid ursolic, oleanolic, cafeic, derivați flavonici: luteolină, luteolin-7-glicozid; sterine, seruri, triterpene.

Indicații:

     Bronșită, digestie lentă, febră, impotență, gastralgii, diaree cronică, căderea părului, nervozitate, aerofagie, viermi intestinali, oboseală, astm, celulită.

Recoltare, uscare, păstrare:
     Se culeg rămurele nelignifiate, tinere, verzi, cu frunze, se usucă la umbră, în poduri sau camere bine aerisite, ori artificial la 35°C, se pun apoi în pungi de hârtie. 

Mod de preparare și administrare:
     Infuzie din 1-2 lingurițe de plantă la o cană cu apă; se beau 2 căni pe zi timp de o săptămână. Acest tratament este foarte util în toate formele de enterocolite de origine bacteriană.
Uleiul esențial se recomandă a fi utilizat în diluții foarte mari: 2-3 picături la o lingură de ulei comestibil. Se recomandă extern în afecțiuni dermatologice, arsuri, răni. Pentru afecțiunile căilor respiratorii, sub formă de aerosoli.
Mult utilizat în scopuri condimentare.

Contraindicații:
     Uleiul esențial este contraindicat în hipertensiune arterială.
În sarcină și alăptare este recomandat un consum moderat de cimbru.