Cătina

Nume latin: Hippophaë rhamnoides L.
Numiri populare:  Cătină albă, cătină, ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili, arbust spinos, trambita, trompeta cataratoare, trompeta de virginia.

Compuși activi:
     Fructele de cătină conțin zaharuri, în special monozaharide, acizi organici, flavonoide, pectine, polifenoli, taninuri, ulei gras complex, numeroase microelemente (P, Ca, Mg, K, Na, Fe), vitamine liposolubile (A,E, F, D), vitamine hidrosolubile (C, P, K, complexul B), acizi grasi esențiali (oleic, linoleic, pantotenic,palmitic, heptodecanoic), acizii succinic, malic, maleic,alfa și beta caroten, licopen, criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, tocoferoli, fitosteroli.
Semințele conțin acizi grași nesaturați: linoleic și linolenic. Frunzele și scoarța conțin de asemenea sitosteroli și tocoferol.

Indicații:

     Datorită conținutului mare în vitamine, fructele de cătină constituie o valoroasă sursă de polivitamine. Uleiul din semințe are o acțiune cicatrizantă și epitelizantă, fiind indicat în răni sau plăgi greu vindecabile. Epuizare și convalescență, sarcină, sportivi și fumători, infecții, ulcer gastric.

Recoltare, uscare, păstrare:
     Fructele prospete în diverse preparate.

Mod de preparare și administrare:
     Sub formă de sucuri, siropuri, marmelada sau gem. Sucul, în amestec de 25 părți la 75 părți miere, este un bun energizant provitaminic. Sucul din fructe, liofilizat, poate fi utilizat în amestec cu alte vitamine la obținerea unor comprimate.

Contraindicații:
     Evitați să consumați suc sau sirop de cătină la sfârșitul zilei, deoarece pot avea un ușor efect stimulant datorat conținutului de vitamina C.