Castanul comestibil

Nume latin: Castanea sativa. 

Numiri populare:   adistin, agnistin, castan-bun, castan, gastane, gastine, gastinie, ghistina, castanea sativa sin, castanea vesca.

Compuși activi:

     Frunzele conțin taninuri care după hidroliză, dau acid elagic și glucoză și mici cantităti de cvercetină, acid cumaric, camferol, acid cafeic, dihidrodigalic, vitamina E, săruri de magneziu și fosfor. Taninurile de natură catechică sunt prezente în scoarță, lemn, muguri, frunze și fructe. În scoarță este prezent și hamamelitaninul iar în lemn castalgina, vescalgina, vescalina, un acid și un alcool terpenic.

Fructele fără coajă conțin: 52% apă, 2,6% ulei, 4% proteine, cca 40% hidrați de carbon, săruri de potasiu în cantități apreciabile, fier, magneziu, mangan, cupru, zinc, cantități mici de sodiu, vitaminele B1 si B2, cantități apreciabile de vitamina C (cca 50 mg%). Valoarea nutritivă este de 220 kcal la 100g castane.

Indicații:

     Sedativ, tuse, diaree, afecțiuni cardiovasculare și renale, varice, hemoroizi, energizant.

Recoltare, uscare, păstrare:

     Vara, frunzele se culeg de pe ramuri și apoi se usucă. 

Scoarța se curăță de pe ramuri primăvara.

Mod de preparare și administrare:

     Frunzele sub formă de infuzie, o lingură la o cană de apă; se beau 2-3 căni pe zi. Tinctura 20% în alcool de 70°, câte 25-50 picături de 3 ori pe zi.

Scoarța mărunțită, o lingură la o cană cu apă sub formă de decoct. În medicina tradițională, decoctul de castane se folosește extern contra degerăturilor sub formă de băi locale și comprese.

Contraindicații:

     Nu prezintă.