Anasonul

Nume latin: Pimpinella anisum

Numiri populare:  Anison, badean, anis, molură.

Compuși activi:

     Fructele conțin 2-3% ulei esențial format din 80-90% anetol, metilcavicol sau izoanetol, cantități mici de cetone și aldehide anisice, precum și aldehida acetică; 10-20% lipide, colina, 20% proteine, zaharuri, amidon, 6-10% substanțe minerale. Alți compuși: cumarinele, inclusiv bergapten, flavonoidele și sterolii.

Indicații:

     Ca expectorant, carminativ (favorizează eliminarea gazelor din intestin), diuretic și galactogog, stimulent al centrilor respiratori și al circulației, tulburări nervoase, halucinații, insomnie, tulburări de vorbire, convulsii puternice, bronșită.

Recoltare, uscare, păstrare:

     Semințele sunt recoltate toamna, după ce florile s-au trecut. Sunt uscate și păstrate în mediu uscat, întunecos.

Mod de preparare și administrare:

     Infuzie din 1 linguriță fructe la o cană cu apă, se bea o cană pe zi în mai multe reprize. Se poate asocia cu alte plante medicinale, respectând cantitățile indicate. Uleiul volatil, 2-3 picături pe zi, cu aceleași recomandări.

Contraindicații:

     A nu se administra suplimente cu fier concomitent cu anasonul, a nu se utiliza în sarcină și alăptare, a se evita băile de soare simultan cu administrarea anasonului, deoarece acesta poate produce sensibilizare la soare, dozele mari de ulei esențial pot duce la greață și vărsături, a se evita cremele sau loțiunile cu anason în cazul bolilor inflamatorii ale pielii sau în cazul istoricului de reacții alergice, în doze mai mari de 5 picături pe zi este narcotic și poate produce accidente cerebrale.