Ciumărea

Nume latin: Galega officinalis.
Numiri populare: Bican de padure, bobitel, ciumar, iarba ciumei, scrantitoare, unghia gaii.

Compuși activi:
     Părțile aeriene ale plantei conțin galegină, derivat al guanidinei, guanidină, acid pipecolinic, derivați flavonici (luteolină), saponozide, taninuri, substanțe amare, săruri minerale.

Indicații:

     Diabet, galactogog, diuretic, diaforetic, antiepileptic, antihelminic.

Recoltare, uscare, păstrare:
     Florile se recoltează când sunt complet deschise, între iulie și septembrie.
Odată uscate, ele se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi și tincturi.

Mod de preparare și administrare:
     Numai în combinație cu alte plante hipoglicemiante, sub formă de produse fitoterapeutice, adjuvante în tratamentul diabetului.

Contraindicații:
     Deoarece ciumăreaua poate provoca reacții adverse, mai ales în combinație cu alte medicamente, este important să cereți sfatul medicului înainte de a folosi această plantă.
Dozele prescrise trebuie respectate cu strictețe, deoarece supradozarea poate duce la hipoglicemie severă.
Deși preparatele din ciumărea sunt uneori prescrise pentru stimularea lactației, este bine să le evitați până la stabilirea toxicității acesteia prin studii riguroase. S-a raportat un nivel toxic important în laptele oilor.