Armurariu

Nume latin: Silybum marianum (Carduus marianus)

Numiri populare: Argințică de grădină, armurar, buruiana armurării, crăpușnic, scai pestriț, scaiul Sf. Mării.

Compuși activi:

     Semințele de armurariu conțin 1,5-3% flavonoide lignanice cunoscute sub denumirea generică de silymarină, formată din silybină silydianină. Mai conțin ulei gras 20-30%, din care cca 60% este acidul linoleic, 30% acid oleic și cca 9% acid palmitic. Conținutul în proteine este de 20-30%, cantități mici de tocoferol (0,038%), steroli (inclusiv colesterol, campesterol, stigmas Ferol).

Indicații:

     Ipohondrie, dispepsie, insuficiență hepatică, litiază biliară, icter, ciroză, menoragii, constipație, hemoroizi, varice, vărsături, hipotensiune.

Recoltare, uscare, păstrare:

     Fructele se recoltează dimineața, pe soare, după căderea frunzelor, se usucă în aer liber sau în încăperi aerisite, apoi se triază și se trec prin selector. Frunzele se utilizează proaspete, în tinctură, ori semiproaspete în băi.

Mod de preparare și administrare:

     Infuzie din 1 linguriță fructe de armurariu, proaspăt măcinate, la o cană cu apă. Se beau 2 căni pe zi: prima înainte de micul dejun, stându-se culcat pe partea dreaptă 20 de minute. A doua cană se bea în două rânduri: 1 cană după masa de prânz și 1 cană după cină.

Cura durează două săptămâni. Se poate relua după două săptămâni.

     Fructele de armurariu se macină pentru maximum 24 de ore și se păstrează măcinate la frigider. După acest termen, devin, din cauza fenomenelor de oxidare, hepatotoxice.

Contraindicații:

     Armurariul poate provoca reacții alergice: trebuie oprit în cazul în care observați așa ceva. Nu trebuie folosit pentru tratarea afecțiunilor obstructive biliare, cum ar fi litiaza. Nu este recomandat femeilor însărcinate sau care alăptează. Supradoza de preparate de armurariu poate provoca vomă.