Afinul

Nume latin: Vaccinium myrtillus

Numiri populare: Afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară.

Compuși activi:

     Frunzele de afin conțin 10 % taninuri, cantități mici de arbutozid, acid chimic, miristic și palmitic, ericolina, derivați flavonici, acizi triterpenici, tiamină, săruri minerale. 

    Fructele de afin conțin 5-10% taninuri de natură catehică, cca 30% zahăr invertit. Componentele active principale din fructele de afin sunt antocianii, pigmenții coloranți de natură glicozidică, printre care cei mai reprezentativi sunt delfinidina, cianidina, petumidina și malvidina, glicozidați cu diferite zaharuri și în total alți 15 compuși. Pe lângă taninuri de natură catechică și leucoantociani, flavonoide, zaharuri, pectine și acizi organici (succinic, malic, citric, chimic) ,fructele de afin conțin săruri minerale: potasiu 50mg%, calciu10mg%, fosfor 8mg%, sulf 8mg%, magneziu 6mg%, clor 5mg%, mangan 3mg%, fier 1mg%.

Indicații:

     Afecțiuni ale venelor și vaselor limfatice și pentru întărirea capilarelor, tratarea problemelor de vedere, tratarea diareei, boli inflamatorii, diabet, varice, varicoflebite, tromboflebite, edeme periomaleolare și crurale, cistită.

Recoltare, uscare, păstrare:

      Vara, frunzele se culeg de pe ramuri și apoi se usucă. Fructele se culeg atunci când se coc și se folosesc de obicei în stare proaspătă.

Mod de preparare și administrare:

     Frunzele sub formă de infuzie 1-2 lingurițe la o cană de apă; se beau 2-3 căni pe zi. Fructele consumate proaspete sau congelate, 200 g pe zi; uscate 50-100g pe zi; sub formă de sirop 50 g de două ori pe zi; decoct 100g fructe la 1 l apă. Se bea întreaga cantitate în timpul zilei. Sub formă de afinată, în cantități moderate, în cazul celor cărora alcoolul le este permis.

Contraindicații:

     În constipație cronică, a nu se utiliza simultan cu medicamente anticoagulante, trebuie evitat de femeile gravide și cele care alăptează.