Crețușcă

Nume latin: Filipendula ulmaria.

Numiri populare: Aglică, barba caprei, borș, caprifoaie, pepenică, răcușor, sântânică, taulă, teișor.

Compuși activi:

     Conține 10-15% taninuri fenolice în special rugosin-D, flavonoide până la 6% în florile proaspete în special spireozid precum și alte quercetine și derivați ai camferolului. Mai conține glicozide fenolice (0,3-0,5%), în special spiraenină și monotropitină, primverozide ale aldehidei salicilice și ale salicilatului de metil, izoalicină, un glicozid al alcoolului salicilic, ulei esențial (cca 0,2%), format în special din aldehidă salicilică, mucilagii, acid ascorbic.

Indicații:

     Diaree, enterită, disfuncții hepatice, febră, nervozitate, bronșită, nevralgii, celulită, reumatism, artrită, retenție de apă, oboseală, gută, intoxicații, dermatoze, hipertensiune, edeme, dureri musculare, menopauză, vezică biliară leneșă.

Recoltare, uscare, păstrare:

     Florile și rămurerele cu frunze se culeg în iunie-august, se usucă la soare, în strat subțire sau artificial la temperaturi de peste 35°C. Rădacina se scoate în septembrie-octombrie, cu cazmaua, se spală, se taie în bucățele mici și se usucă în poduri. Totul se păstrează în pungi de hârtie impermeabilă.

Mod de preparare și administrare:

     Florile sub formă de infuzie, o linguriță la o cană cu apă; se beau 2 căni pe zi.

Extern: sub formă de tinctură preparată din 20 g flori proaspete la 100 ml alcool de 87°. Se macerează timp de 8 zile. Se fac fricțiuni locale.

Contraindicații:

     Evitați această plantă dacă aveți alergie la aspirină.

Nu folosiți crețușca în combinație cu tabletele standardizate de aspirină, pentru a evita o supradoză.

Crețușca poate produce constricția căilor aeriene: nu trebuie administrată persoanelor astmatice.

A se evita în sarcină și alăptare.