Chimionul

Nume latin: Carum carvi.
Numiri populare:  Secarica, chimion-de-camp (sau salbatic), chimen.

Compuși activi:
     Fructele conțin 3-7% ulei volatil format din 50-60% carvonă, 30% limonen, pinene, felandrene, dehidrocarvonă, dehidrocarveol, 10-20% lipide, 20% substanțe proteice, 5-6% substanțe minerale, amidon, glucide, rezine, taninuri, săruri minerale.

Indicații:

     Antimicrobian, antiseptic, astrigent, diuretic, emenagog, galactogog, vermifug, colică intestinală, lipsa poftei de mâncare, digestii deficitare. 

Recoltare, uscare, păstrare:
     Fructele se culeg atunci când sunt coapte în totalitate și se usucă în strat subțire.

Mod de preparare și administrare:
     Sub formă de infuzie, obținută dintr-o linguriță fructe uscate la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi.
 Ca aperitiv pentru cei la care alcoolul în cantități moderate nu este contraindicat, se poate prepara un lichior din fructe de chimion: 15 g fructe la 100 g zahăr sau miere care se încălzesc la foc domol 10-15 minute. După răcire se adaugă 500 ml alcool de cereale de 60°, 100 ml apă sau 500 ml țuică de prune de 40°. Se lasă la macerat 7 zile, agitând din când în când. Se filtrează. Se bea câte un păhărel (50 ml) înainte de mesele principale. Supa este recomandată în dieta celor suferinzi de afecțiuni gastro-intestinale și pentru prevenirea acestora.

Contraindicații:
     Nu prezintă.