Crețușcă

Nume latin: Filipendula ulmaria.

Numiri populare: Aglică, barba caprei, borș, caprifoaie, pepenică, răcușor, sântânică, taulă, teișor.

Compuși activi:

     Conține 10-15% taninuri fenolice în special rugosin-D, flavonoide până la 6% în florile proaspete în special spireozid precum și alte quercetine și derivați ai camferolului. Mai conține glicozide fenolice (0,3-0,5%), în special spiraenină și monotropitină, primverozide ale aldehidei salicilice și ale salicilatului de metil, izoalicină, un glicozid al alcoolului salicilic, ulei esențial (cca 0,2%), format în special din aldehidă salicilică, mucilagii, acid ascorbic.

Indicații:

     Diaree, enterită, disfuncții hepatice, febră, nervozitate, bronșită, nevralgii, celulită, reumatism, artrită, retenție de apă, oboseală, gută, intoxicații, dermatoze, hipertensiune, edeme, dureri musculare, menopauză, vezică biliară leneșă.

Recoltare, uscare, păstrare:

     Florile și rămurerele cu frunze se culeg în iunie-august, se usucă la soare, în strat subțire sau artificial la temperaturi de peste 35°C. Rădacina se scoate în septembrie-octombrie, cu cazmaua, se spală, se taie în bucățele mici și se usucă în poduri. Totul se păstrează în pungi de hârtie impermeabilă.

Mod de preparare și administrare:

     Florile sub formă de infuzie, o linguriță la o cană cu apă; se beau 2 căni pe zi.

Extern: sub formă de tinctură preparată din 20 g flori proaspete la 100 ml alcool de 87°. Se macerează timp de 8 zile. Se fac fricțiuni locale.

Contraindicații:

     Evitați această plantă dacă aveți alergie la aspirină.

Nu folosiți crețușca în combinație cu tabletele standardizate de aspirină, pentru a evita o supradoză.

Crețușca poate produce constricția căilor aeriene: nu trebuie administrată persoanelor astmatice.

A se evita în sarcină și alăptare.

Ciuboțica cucului

Nume latin: Primula officinalis.
Numiri populare: Aglică, aglice, agliș, agliț, agricea, anchicel, andicel, anghelină, anglicei, calce, calță, cinci clopoței, cinci foi, cheiți colorate, ciobotă mică, ciubotele cucului, cizma cucului, ogliciu, oglincei, talpa gaștei, țâța caprei, țâța oii, țâța vacii, urechița ursului.

Compuși activi:
     Rizomii și rădăcinile de ciuboțica cucului conțin 5-10% saponozide triterpenice, primulina, acidul primulinic A și alte tipuri de saponozide, heterozide generatoare de ulei esențial, primverozida și primula verozida care, prin hidroliză, dau ca aglicon esterul metilic al acidului metoxiaciclic, zaharuri, taninuri și o enzimă primveraza, flavonoide, amidon, săruri minerale.
Cercetări efectuate în țara noastră au demonstrat că primula genina A se transformă în timpul hidrolizei acide în cinci compuși diferiți.
Florile de ciuboțica cucului conțin de asemenea flavonozide și saponozide iar frunzele cantități apreciabile de vitamina C (2,5-3,5 g% în frunzele proaspete), precum și beta-caroten.

Indicații:

     Gripă, bronșită, pneumonie, tuse convulsivă, litiază urinară, cefalee, migrene, nevralgii, reumatism, gută, vertij, vărsături.

Recoltare, uscare, păstrare:
     Rizomii și rădăcinile se culeg primăvara, de timpuriu și în vremea înfloritului. Se spală și se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Uscarea artificială la 40-50°C. Florile se recoltează pe timp frumos, se usucă la umbră, într-un singur strat. Uscare artificiala la 35-40°C. Toate se păstrează în pungi de hârtie.

Mod de preparare și administrare:
     Rizomii și rădăcinile uscate se folosesc sub formă de decoct preparat din 1 linguriță plantă la o cană cu apă (se adaugă un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu). Se beau 2-3 căni pe zi. Când se depășește această doză, produc vomă.
Florile, 2 lingurițe la o cană cu apă, sub formă de infuzie; se beau 2-3 căni pe zi îndulcite, preferabil cu miere.
Frunzele crude, tinere, în amestec de salate de primăvară.
Uscate, sub formă de infuzie, o lingură de frunze la o cană cu apă; se beau 2 căni pe zi.

Contraindicații:
     Dacă se respectă dozele indicate, nu prezintă reacții adverse sau efecte secundare.